>
Trecuse deja un an de cand imi cumparasem o camera de filmat digitala, un Sony cu hard de 30 GB,"scula" de "scula" si nu facusem nici un film. Nu ca m-as fi omorat eu dupa filmari, dar cum am o pasiune pentru trenuri si cum eram inca in concediu am hotarat impreuna cu Hus sa facem niste filme cu trenuri. Initial m-am gandit ca am fi putut merge in gara Timisoara Nord, am fi filmat p'acolo
ca aveam ce, iar apoi sa fi luat un tren pana in gara Timisoara Sud si mai "trageam" si niste filme din tren. Dar Hus a avut o idee si mai stralucita, sa mergem si sa filmam traseul Oravita-Anina. Cum stiam deja traseul bineinteles ca nu am stat pe ganduri si am fost imediat de acord, mai ales ca nu trebuia sa merg la servici. Dar asta nici pentru Hus nu a reprezentat o problema, ca sa nu mai zic de Roshka, pentru care era ultima duminica din concediu.Au sunat, Hus la "uzina" iar Roshka la supermarket si si-au prelungit concediul cu inca o zi. Pai da, excursi aasta nu putea fi ratata!
La sfarsitul lunii august 2008 am facut pentru a doua oara traseul Oravita-Anina. De data aceasta ne-am "inarmat" cu camere video si aparate foto pentru a imortaliza acest spectaculos traseu.
Pasionatii de trenuri cat si impatimitii excursilor montane voar avea parte de o drumetie de neuitat daca se vor "inhama" la drum pe acest traseu. Iar odata ajunsi in Anina excursia poate continua cu toate ca infrastuctura turistica la standarde acceptabile aproape ca lipseste in zona. In apropiere se afla o serie de obiective turistice ce merita atentie din partea oricarui turist dornic de aventura:
1)Pestera Buhui, cu cel mai lung curs subteran din România.
2)Pestera Comarnic
3)Lacul Buhui, primul lac artificial din România.
4)Cheile Minisului cu Cascada si Izbucul Bigar.
5)Lacul Marghitas
Tren
Trenul care circula pe aceasta ruta este format dintr-o locomotiva Diesel-electrica romaneasca LDE125, seria 69-73, 1250 CP, construita special pentru linia Oravita-Anina si doua vagoane de clasa a-II-a, necompartimentate, cu banci din lemn, construite in anul 1930.De atunci pana pana in prezent au fost reconditionate de mai multe ori,carcasa si interiorul au ramas insa neschimbate. Incalzirea interioara se face pe aburi, in mijlocul vagonului se afla un compartiment unde se gaseste cuptorul.Nu stiu daca acest sistem mai functioneaza, cert este ca odata a functionat. Un alt tren care mai circula pe acest traseu,doar cu ocazii speciale este trenul Nostalgia, pe care am avut ocazia sa-l vad atat in miscare cat si pe interior.In anul 1998 eram elev la liceul CFR din Timisoara, la sectia electro-mecanici vagoane si faceam practica in Revizia de vagoane a Garii de Nord. Odata a fost anuntata vizita oficiala a lui Traian Basescu,pe vremea aceea ministru trasporturilor, iar cu aceasta ocazie s-a scos "Nostalgia" din barlogul ei pentru a fi "scuturata de praf",Basescu urma sa traga o raita cu acest tren. Eu si colegul meu am avut sarcina de a schimba becurile si neoanele defecte din acest tren. La cateva zile distanta, intr-o dimineata ma aflam in gara Timisoara Sud, asteptand personalul de Resita, mergeam la pescuit la Timis, cand trenul "Nostalgia" a trecut fastuos prin fata noastara impanzind totul in urma lui cu aburi si fum. L-am privit uluit pana a disparut.
Personalul Oravita-Anina
Trenul este format dintr-un vagon de clasa I cu 42 de locuri, un vagon de clasa a II-a cu 56 de locuri, un vagon restaurant si un vagon de bagaje. „Nostalgia" a circulat între cele doua razboaie mondiale si are o locomotiva cu aburi. Trenul de epoca timisorean circula pe ruta Oravita-Anina cu una din cele doua locomotive cu aburi din seria 50065, constriuta de firma STEG din Austria în anul 1821 (aceasta locomotiva se numea „Steierdorf”). Acest tip de locomotiva a fost expus în anul 1862 la expozitia mondiala de la Londra si în anul 1867 la Paris), care tracteaza 4 vagoane de epoca (un vagon de clasa I, unul de clasa a-IIa, un vagon restaurant si un vagon de bagaj). Batrânul, cum este alintat de ceferisti, atinge viteza de 100 km/h, însa circula de obicei cu viteze mult mai reduse. Trenul de epoca pastreaza cu fidelitate atmosfera anilor '30.
InapoiTipologie:
Marea arta a constructiei aceste cai ferate consta în faptul ca are o inclinare de 20 o/oo fata de celelalte cai ferate care au avut o inclinare cu diferenta de nivel de 14‰. De asemenea raza curbelor la aceasta linie este de 114 m fata de celelalte cai care au o raza de 150 m. Din aceste motive au fost nevoie de locomotive si vagoane speciale. Trecerea peste vai adânci are o lungime totala de 843 m, iar tunelele masoara o lungime totala de 2084 m. A fost nevoie sa se faca strapungeri si taieturi în deal pe o distanta de 21 km si numai pe aproximativ 10 km trenul are o linie ferata normala. . Linia ferata Oravita - Anina are o lungime de 34 km, iar constructia a costat în total 5.000.000 de gulden. Au fost construite în total 10 viaducte cu o lungime totala de 843 m, tuneluri într-o lungime totala de 2084 m si strapungeri de dealuri pe o lungime totala de 21.171 m. Trecerea peste vai se împarte între urmatoarele puncte: Oravita si Maidan 6 treceri - dintre care viaductul cel mai lung este asa numitul viaduct Racovita de 115 m si 26,5 m înaltime; Maidan si Lisava au un viaduct, între Lisava si Gârliste(Carasova) sunt doua viaducte dintre care ultimul este cel de la Jitin - acesta fiind o adevarata opera de arta.
Viaductul Racovita
Are 7 deschideri si are pe o distanta de 31 m un pod metalic, iar deschiderile exterioare sunt în bolta; la ambele capete este construit în curba. Curbele au o deschidere pe o raza de 114 m, înaltimea stâlpilor este de 37,18 m si parcurge o distanta de 1.038 m. Lânga Gârliste gasim din nou un viaduct care este aproape de Anina. Mijlocul acestuia este din fier si are o înaltime de 31,6 m si o lungime de 95,45 m. Aceasta linie ferata urca o panta de 337,7 m de la Oravita unde la gara are înaltimea de 218,7 m fata de nivelul marii si Anina care se gaseste la 554, 4 m de la nivelul marii. Se pastreaza, în diferite stari de conservare, sapte gari si numeroase constructii anexe – depoul de locomotive Oravita, mici cantoane de supraveghere a traficului etc. Linia îsi pastreaza traseul initial cu 14 tuneluri cu o lungime totala de 2084m, 10 viaducte cu o lungime de 843m, ziduri de sprijin ale versantilor în lungime de 9946m si taieturi în munte pe o lungime de 21171m (mai bine de doua treimi din traseu). Linia nu a fost niciodata electrificata, functionând în momentul de fata cu locomotive diesel. În depoul Oravita se pastreaza o locomotiva cu aburi seria 50 000 ce ar putea fi restaurata pentru o eventuala repunere în functiune. Regionala CFR Timisoara a executat lucrari de consolidare la tunelul Gârliste si viaductul Cosovat, precum si lucrari de reabilitare ale garii Lisava. Din pacate, investitiile în restaurarea locomotivelor si vagoanelor, sau în promovarea turistica a liniei sunt aproape inexistente. Linia este în functiune, modificarile aduse în decursul timpului fiind minime.
Istoric:
În privinta construirii liniei ferate Oravita - Anina au fost mai multe proiecte, dar abia din anul 1855 când a fost preluata calea ferata din Oravita de catre STEG s-a conturat constructia caii ferate Oravita - Anina. Pentru traseul Oravita-Anina, proiectul din 1847 al inginerului Anton Rappos prevedea o linie normala în tractiune cu aburi pâna la Lisava, pâna unde carbunele ar fi trebuit adus de la Anina printr-o foarte lunga galerie subterana numita „Regele Stefan” în tractiune cabalina. Dupa 1852, odata cu cresterea performantei tractiunii cu aburi, proiectul Rappos a fost radical modificat, renuntându-se la ideea galeriilor subterane. Lucrarile au continuat pâna în 1854 la finalizarea unor planuri înclinate funiculare pe portiunea mai abrupta Lisava-Anina. Între 1860 – 1863, se finalizeaza constructia noului traseu de cale ferata normala cu tractiune cu aburi pe segmentul Oravita – Anina, punctul de maxima altitudine al liniei fiind atins în tunelul Gârliste, cel mai lung de pe traseu. Autori: inginerii Anton Rappos si Karl Dülnig; arhitectii Karl Maniel, Johann Ludwig Dollhoff-Dier. Acesta din urma, considerându-se vinovat de un prim esec al perforarii tunelului Gârliste, unde cele doua galerii nu s-au întâlnit din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri, s-a sinucis aruncându-se într-o prapastie de pe unul din viaductele liniei. Linia ferata Oravita - Anina a cunoscut în acea perioada o concentrare de forte extraordinara si a fost construita cu forta de munca locala, fiind folositi oameni ai locului. Obuna parte a fost reprezentata de populatia colonizata din Oltenia, precum bufenii si tirolezii colonizati în Oravita dupa 1717 si care au constituit baza întemeierii Oravitei montane. Deasemenea au fost adusi specialisti pietrari din partile Italiei de Nord, cunoscuti sub numele de friulani (Friuli) ai caror urmasi sunt si astazi în partile noastre. Acesti oameni, mesteri vestiti în arta sculpturii în piatra, au lasat în urma pe lânga calea ferata Oravita - Anina si o serie de sculpturi în piatra si marmura. Ei s-au raspândit în întreg Banatul si urmasii lor mai exista printre noi, dar stranepotii lor poate nu mai stiu de ce au fost în stare strabunici lor. Ei se mai gasesc in Oravita, dar si în Resita si Bocsa cu numele Ansolutti si Buzii, (urmasii în Resita), Gusetti si Gazzolli (urmasi în Resita si Bocsa), Gittera, (Oravita), Gotthardi (Oravita), Mationi (Oravita), Masuti (Oravita), Mihali (Oravita), Pecci (Oravita, Resita), Parteli (Oravita, Resita). Inaugurarea are loc la 20 august 1854 cu o locomotiva C-2-t din tipul Engerth. Cu mecanicul Wenzel Hantscke, în locomotiva se afla inspectorul Dullnig, inginerul Bach si arhitectul inginer Maniel. Dupa locomotiva si tender se afla o platforma descoperita unde s-au amenajat locurile pe care sa stea ministrul Thinnfeld, secretarii Layer si Hocheder, von Gränzenstein si von Berg, directorul Directiei Montanistice Banatene, Friedrich Reitz Se mai afla acolo groful von Bissingen de Iam, contele Hermann Gerubel, baronul Anton Baici de Varadia, groful Julius Despinici de Comorâste, groful Vladimir Stojanovits de Latunas-Marcovat, baronul Wodianer, viitorul ministru, originar din Oravita, Jozsef de Szlavy, arhitectul Ioan (Johann) Bibel, inginerii metalurgi Karl Maderspach si G. Werne, farmacistul Karl Knoblauch, medicul Fr. Bach, fratele inginerului constructor de cai ferate.
Oravita
Gara Oravita
Oravita (în maghiara Oravicabánya, mai demult Németoravica, în germana Deutsch-Orawitz) este un oras în judetul Caras-Severin, Banat, România. Are o populatie de 15.564 locuitori. S-a format prin unirea Oravitei Montane cu Oravita Româna. În perioada interbelica a fost resedinta judetului Caras. Teatrul "Mihai Eminescu" din Oravita este cel mai vechi teatru din tara si din sud-estul Europei. Cladirea a fost construita in stil baroc vienez in anul 1816. Poetul Mihai Eminescu a jucat pe scena acestuia, de unde si numele teatrului. Tot aici s-a construit si prima cale ferata de pe teritoriul Romaniei. Oravita - Iam - Iasenova - Vracevgai - Bazias, inaugurata pentru transportul de marfa la 30 august 1854 iar pentru calatori la 1 noiembrie 1856.
Anina
Orasul Anina este situat în sud-vestul României, la poalele Muntilor Aninei, partea sudica a judetului Caras-Severin într-o depresiune carstica, la 650-770 m altitudine, la 35 km sud de municipiul resedinta de judet Resita. Declarat oras în 1952, Anina are în prezent aproximativ 10500 de locuitori si o localitate in subordine administrativa (Steierdorf). Anina este unul dintre putinele orase din România a carei istorie este cunoscuta integral datorita faptului ca este o asezare relativ tânara. A fost intemeiata la 24 iunie 1773 când aici s-au stabilit familii de colonisti austrieci (din Styria, Austria). Acestia erau specializati pe fabricarea mangalului, mangal care era utilizat în cadrul combinatului siderurgic de la Oravita. Acestia au denumit localitatea Steierer-Dorf si mai târziu Steierdorf. Localitatea s-a dezvoltat încetul cu încetul în 1786 fiind construite biserica romano-catolica si scoala iar in 1790 avea sa se produca evenimentul care a dus la o si mai accelerata dezvoltare a asezarii.
Anina vazuta din tren
Un localnic pe nume Mathias Hammer a descoperit într-o padure de anini în locul numit Valea lui Andrei (Sigismund in prezent) huila de calitate superioara. În doar doi ani se incepe exploatarea acestei resurse Steierdorf transformându-se intr-o localitate miniera. Acest fapt duce si la dezvoltarea infrastructurii rutiere fiind construit intre 1846-1847 drumul Oravita - Steierdorf iar in 1863 este dat în functiune si calea ferata Steierdorf (Anina) - Oravita. De a lungul existentei sale orasul s-a dezvoltat, s-a infiintat statiunea climaterica de la Steierdorf (în 1893), aici s-a construit primul lac artificial din România - Lacul Buhui. Insa Anina a detinut o vreme si un record trist printr-un accident minier, acesta s-a produs la 7 iunie 1920 fiind la aceea data cel mai grav accident minier din istoria Europei cu 217 victime. În 1952 Steierdorf-Anina este declarat oras cu numele de Anina , Steierdorf devenind localitate componenta a acesteia. În prezent Anina este un orasel aflat intr-o continua stare de degradare, mort din punct de vedere economic, insa pentru turisti care trec prin localitate prezinta multiple posibilitati de recreere în zonele adiacente montane dar si in zona Lacului Buhui. Un alt fapt interesant care se leaga de numele Aninei s-a petrecut in 2002 când aici au fost descoperite cele mai vechi ramasite ale omului modern din Europa, vechi de circa 40000 de ani cunoscute în prezent sub numele de Ion de Anina.
